ÎMBĂLA (-băl, -ălez, ❍-bal) vb. tr. 1 A umplea de bale: cine a fost mușcat sau numai îmbălat de un tricoliciu (SB.); trîmbițașul începe iar să îmbăleze trîmbița ¶ 2 A muia cu scuipat; ~ tortul, a muia tortul cu scuipat, ca să fie mai lesne de tors sau de învîrtit pe fus; cîtă putere i s’a dus femeii îmbălînd tortul (SB.) ¶ 3 Ⓕ A ocărî, a înjura cu cuvinte triviale.