îmblănire sf [At: DA ms / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmblăni] 1 Căptușire cu blană a unui obiect de îmbrăcăminte Si: îmblănit¹ (1), (înv) blănire, blănuire, îmblănuire. 2 (Cns; reg) Căptușire cu scândură groasă a unui element de construcție Si: pardosire. 3 (Cns; reg) Așezare a tocurilor la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) Bătaie.