îmbiat², ~ă a [At: (a. 1626-1627) DOC. I, 143 / S și: (înv) inb~ / P: ~bi-at / Pl: ~ați, ~e / E: îmbia] (Pfm) 1 Care este îndemnat cu stăruință să facă sau să primească ceva Si: invitat, poftit. 2 (Rar; d. persoane) Care s-a oferit să facă ceva. 3 (Fig) Care este atras de ceva Si: ademenit, ispitit.