zătulă sf [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) zat~ / Pl: ~le / E: ns cf bg затулка] 1 (Reg) Capac de tablă folosit la gura cuptorului pentru a opri fumul sau căldura. 2 (Mol) Zăgaz (1). 3 Șanț făcut spre a abate direcția unui șuvoi de apă. 4 Scobitură făcută în pământ pentru a face focul sub o căldare. 5 Îngrăditură făcută pe locul unde se dă mâncare puilor pentru a putea despărți puii mici de cei mari. 6 (Reg) Zăgneată (5).