ZĂPĂI, zăpăiesc și zăpăi, vb. IV. Intranz. (Mold., despre cîini) A lătra, a hămăi. Brațe mînioase băteau în porți, zăpăiau cînii după zaplazuri, glasuri speriate întrebau. CAMILAR, N. II 402. Vacile mugesc, cînii zăpăiesc și fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe saț. SADOVEANU, O. I 50.