ZĂPUȘI, pers. 3 zăpușește, vb. IV. Tranz. (Despre soare) A încălzi foarte tare, a înfierbînta. Soarele zăpușește firea; lumina lui te orbește; aerul joacă, fierbe, și nici un pic de adiere nu astîmpără arsura. DELAVRANCEA, S. 221. Soarele se ridicase ca la două sulițe și scînteia pe cerul fără pic de nori, amenințînd să zăpușească orașul cu arșița sa. id. T. 124.