ZĂPUȘEALĂ, zăpușeli, s. f. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăduf. Vara te simți mai bine. Pămîntul e rece, nu te supără prea mult zăpușeala. STANCU, D. 350. Nădușise rău, că era zăpușeală. CAMIL PETRESCU, O. I 108. Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcere năbușitoare. REBREANU, I. 9.