ZĂPODIE, zăpodii, s. f. 1. Loc șes pe o înălțime; platou. 2. Vale largă adăpostită de înălțimi; șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. Dintre șesuri, cele mai mănoase sînt zăpodiile, nume ce-l poartă micile șesuri puțin scufundate față de vecinătate. În aceste zăpodii apa nu se scurge în lături, ci rămîne locului, păstrîndu-l jilav. PAMFILE, A. R. 18.