zăpodie sf [At: PSALT. HUR. 71^v/13 / V: (îrg) zăpod sn, ~poadă, zăpode, zep~, (reg) zăpoz sn / Pl: ~ii / E: vsl *заподиѥє, bg запогье, запог, запокь „loc umbrit”] 1 (Îvp) Vale largă sau platou adăpostit de înălțimi. 2 (Pex) Șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. 3 (Reg) Poiană (1). 4 (Reg) Coastă abruptă de deal. 5 (Mun) Sloi¹ (1). 6 (Reg) Lapoviță.