ZĂPLAN, zăplani, s. m. Om înalt și voinic; vlăjgan. Plutonierul Zurbagiu, un zăplan roșcovan, spînatic, răspunde la întrebările președintelui. PAS, Z. IV 118. Burtan, un zăplan de flăcău, m-a trecut în luntre pe celălalt mal. GALACTION, O. I 63. – Variantă: zaplan (CARAGIALE, la CADE, GHICA, S. 386) s. m..