ZĂMORÎ, zămorăsc, vb. IV. 1. Refl. (Reg.) A-și astîmpăra în oarecare măsură foamea sau setea, a mînca sau a bea numai atîta cît să-și țină zilele. 2. Tranz. (Înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. – Slav (v. sl. zamoriti, ucr. zarymoty sja „a muri de foame, a leșina”).