ZĂMISLITOR, -OARE, zămislitori, -oare, adj. (învechit și arhaizant) Care zămislește, care generează; creator. Mulțumește-i vieții și mergi împreună cu ea... Și împreună cu ea fii alor tăi îndemn de luptă zămislitoare de alte fapte drepte, care clădesc întocmirea largă, înaltă, luminoasă a lumii. PAS, Z. I 11. Din poeziile dragostei nu respiră viața, ea însăși zămislitoare de viață, ci melancolie, durere și dorința de a muri. GHEREA, ST. CR. III 99.