ZĂHĂREL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). Da tu, puică, ce-i mînca, Că ți-a adus bădița, Vinișor în cea ploscuță Și pîniță-n cea trăistuță, Zăhărel în cea mînuță, Na, mînîncă, măi puicuță. ȘEZ. XX 157. ◊ Loc. adv. (Familiar) Cu zăhărelul = cu vorba, cu promisiuni înșelătoare; cu cobza sau cu preșul. Ce mai e, domnule Zaharia Duhu, cu comoara dumitale. încă nu s-a lăsat adusă cu zăhărelul? C. PETRESCU, R. DR. 221. 2. (Mold., la pl.) Zaharicale, dulciuri, bomboane. În unele sate... bradul acesta... se împodobește cu fel de fel de zăhărele. MARIAN, Î. 98.