zăgîrnă f., pl. e (lat. zăberna, torbă, geantă, var. maĭ tîrzie din tăverna, de unde s’a făcut tăgîrnă și tîrnă, V. brînză și gibernă). Sidilă, torbă de cînepă de strecurat jintița orĭ de pus brînza orĭ urda la scurs. Torbă, traĭstă mică (Nț. Rev. I. Crg. 4, 27). – În Bz. și zăgîlnă, în Bucov. -îlnă și -îlneáță, pl. ețe (în Ml. și tăgîrnă). V. hîrzob.