zăcere sf [At: BIBLIA (1688), 379¹/46 / V: zac~, (înv) ~ceare, zece~ / Pl: ~ri / E: zăcea] (Rar) 1 Rămânere în poziție orizontală din cauza bolii, slăbiciunii, oboselii etc. Si: bolire (2), lâncezire, pirotire, tânjire, (reg) târduire (1). 2 Petrecere a timpului stând pe pat și nefacând nimic. Si: lenevire, tolănire, trândăvire, (reg) clocire (2), ședeare. 3 (Îvr; șîs zăceare de sămânță) Întreținere de relații sexuale nepermise cu cineva. 4 Doborâre de copaci. 5 (Îrg) Clocire (1). 6 (Îvr) Culcare (1). 7 Boală grea și de lungă durată Si: bolire (1), lâncezire, pirotire (2), tânjire (2), (pop) gogire², (reg) a târomire (1), zăcut¹, (îvp) zăcare (1), (înv) zăcătură¹ (1). 8 (Îe) A cădea (sau a se așeza) la ~ A se îmbolnăvi grav. 9 (Înv) Stagnare (1) a apelor curgătoare. 10 (Înv) Suprafață de ogor lăsată necultivată între două culturi pentru repaus. 11 (Îvr) Vizuină.