ZĂBUN, zăbune, s. n. 1. Haină de iarnă, de lînă sau de bumbac, vătuită, cu mîneci, de obicei lungă pînă la genunchi, purtată de țărani. 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mîneci, făcută din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var. zobon s. n.] – Tc. zibin (bg. zabun).