zăbavă s.f. 1 Întîrziere, încetineală, tărăgăneală. După atîta suferință și zăbavă, Asta vă fuse marea-vă ispravă? (ARGH.). ◊ Loc.adv. Fără (de) zăbavă = fără întîrziere, imediat, îndată. I-a spus să-i găsească, fără zăbavă, o pereche de case frumoase (CAR.). Cu (multă) zăbavă = lent. Aceștia au ajuns... în paradis, tot așa, cu zăbavă (VIN.). ◊ Expr. (fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecît, îndată. (înv.) A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întîrzia. Venise mari apele Siretului, pentru care au căutat oștilor cîteva zile a facere zăbavă (COSTIN). 2 (înv., pop.) Răgaz, odihnă. De lene toropite, trec ceasuri cu zăbavă (VOIC.). 3 (înv., pop.) Petrecere plăcută a vremii; amuzament, distracție. Din partea mea mîncarea-i numai o zăbavă; băuturica mai este ce este (CR.). • pl. -e. /<slav. забава.