ZÎMBET, ❍ZIMBET (pl. -te) sn. Faptul de a zîmbi, rîs fără sgomot, caracterizat numai printr’o ușoară mișcare a buzelor și a ochilor, surîs: Drepți, înfumurați, c’un zîmbet protector privesc la tine (VLAH.); toată ziulica ofta omul după o vorbă mai dulce, ori după un zîmbet (CAR.); un zîmbet de milă se furișă pe buzele mai tuturor din căruță (ISP.).