zânitură, zânituri, (dzânitură, zinitură, vinitură), s.n. – (dial.) Străin, venetic; despre cel străin de neam, ce conviețuiește vremelnic alături de populația autohtonă. Tomi (2005: 85) susține că termenul se referă la invazia evreilor din sec. XVIII-XIX. Termen peiorativ. – Var. a lui vinitură, cf. dial. zini, zâni.