zvîrli vb. IV. (în concurență cu „azvîrli”) I tr. 1 A face să se îndepărteze la o distanță oarecare printr- o mișcare bruscă și rapidă; a arunca, a azvîrli, a proiecta ceva. Ion zvîrli parul în grădina ovreiului (REBR.). ◊ Loc.adj. De-a zvîrlitelea = aruncînd prin zvîrlire. ◊ Expr. (subst.) A da de-a zvîrlita (sau zvîrlitea) = a arunca. ◊ Fig. Luna și-a zvîrlit o rază (PARAS.). ♦ (compl. indică lichide) A deșerta cu o mișcare rapidă. Zvîrlea pe gît cîteva bărdace de vin (STANCU). ♦ Fig. (compl. indică priviri, ochi) A privi în treacăt, în fugă. Zvîrlea ochii pe fereastră parcă ar fi așteptat pe cineva (REBR.). ♦ Fig. A examina sumar. Să zvîrlim o privire repede asupra științelor morale (RALEA). Fig. (compl. indică fraze, cuvinte etc.) A spune în treacăt, ca din întîmplare. A zvîrlit, ici și colo, cîte o sugestie (CONST.). 2 tr. (compl. indică lucruri nefolositoare sau vătămătoare) A da la o parte, a lepăda (adesea sub influența unei stări sufletești). Am zvîrlit la coș romanul polițist (SADOV.). ◊ Expr. A zvîrli (pe cineva) pe drumuri (sau pe drum) = a) a lăsa (pe cineva) fară adăpost; b) ext. a lăsa (pe cineva) fară mijloace de trai. ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice). Își lepădă țigara și zvîrli, în asfințit, un rotocol de fum (SADOV.). 3 tr. (pop.; compl. indică obiecte) A risipi, a împrăștia. Zvîrli pe jos un pumn de sare, ca să se topească gheața. ◊ Expr. A zvîrli în vînt v. vînt. ♦ Fig. (compl. indică bani) A cheltui fară socoteală. Vor fi cinci mii de galbeni zvîrliți în vînt (CA. PETR.). ◊ Expr. A zvîrli (cu) banii pe fereastră v. fereastră. II intr. 1 A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). Am zvîrlit cu o farfurie după el. ◊ Expr. A zvîrli praf în ochii lumii = a căuta să epateze, să înșele prin aparențe. A zvîrli (și) cu barda în lună (sau în Dumnezeu) v. bardă. A zvîrli cu noroi (în cineva) v. noroi. 2 (despre animale; mai ales despre cai și măgari) A izbi cu picioarele; a fi nărăvaș.(despre oameni sau despre părți ale corpului lor) A face o mișcare bruscă. Cînd ia paharul în mînă, zvîrle din cap (MIR.). III refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avînt. Se zvîrle asupra mea, să-mi scoață ochii (SADOV.). ♦ A se arunca, a sări. Atanasie Blîndu se zvîrli în mașină (CE. PETR.). • prez.ind. zvîrl, (reg.) zvîrlu, -esc. /de la zvîr, cf. srb. vrljiti, bg. хвърлям.