ZVÎCNIT², -Ă, zvîcniți, -te, adj. (Despre mișcări) Cu zvîcniri; repezit, brusc, spasmodic. Mîinile cu mișcări repezi, zvîcnite, înfrigurate, au deschis grabnic lacăte în încuietori. C. PETRESCU, A. R. 196. ◊ (Adverbial) Filfîie acum din aripi, zvîcnit și tragic, ca anunțătorii furtunii. C. PETRESCU, Î. II 252.