zvóară, zvoare, (dvoră, zvoră), s.f. (reg.) 1. Grădină, livadă și, în general, o bucată de pământ. 2. Teren în jurul casei: „Pentru o rudă de zvoară / N-oi mere la voi noră” (Bârlea, 1924, II: 19). ■ Atestat în Maram., în sec. al XVIII-lea. – Probabil din sfoară „bucată de teren”.