ZURBALÎC, zurbalîcuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Luptă, harță. Să-mi aleg d-un cal porumb, Lung în trup și scurt în gît, Cum e bun de zurbalîc Și vrednic de haiducit. ȘEZ. XII 72. ♦ Rebeliune, revoltă, răscoală. Un necunoscut a pus pe hîrtie... cîteva fapte dintre anii 1819 și 1821, privitoare la «zurbalîcul» de supt Scarlat Calimah. IORGA, L. II 77.