ZURBALÎC 1. n. (Mold., ȚR) Răzvrătire. A: Pentru această pricina tătarii au făcut zorbalîc, de au făcut război cu turcii. N. COSTIN. Socotea că, de nu va vindeca aceasta, poate să se facă și vrun zurbalîc. AXINTE URICARIUL; cf. NECULCE. B: S-au înștiințat de la hanul pentrui zurbalîcul tătarilor bugeceni și pentru nebuneasca împotrivire a lor. R. POPESCU. Variante: zorbalîc (N. COSTIN; NECULCE). Etimologie: tc. zorbalık. Vezi și zurba, zurbagiu. Cf. hăbrușag,. rocoș, rocoșeală, rocoșire, ro- coșiit, rocoșitură, zurba (2).