ZURBA, zurbale, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Revoltă, răscoală. Știm cită scădere aduc țării asemenea răutăți și zurbale. SADOVEANU, Z. C. 164. Auzise vorbă că este zurba asupra lui vodă. NEGRUZZI, S. I 157. 2. Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. În preajma bordeielor nu mai era nici o zurba. SADOVEANU, P. M. 312. Și stăi, Voico, de nu da, Că nu sînt cu vreo zurba, Ci m-a trimis domnia, Că te poftește la ea. PĂSCULESCU, L. P. 241. – Variante: zurbă, zurbe (STANCU, D. 332, STĂNOIU, C. I. 163), zurbală (CAMILAR, N. II 15) s. f.