8 definiții pentru zulă
Explicative DEX
zulă sf [At: BUL. FIL. 204 / Pl: ? / E: tc zula] (Arg) 1 Înșelăciune la împărțeala prăzii între doi hoți. 2 (Îe) A face ~ A-și înșela tovarășul de hoție la împărțirea prăzii. 3 (Îe) A face ~ A fura (1).
zulă s.f. (arg.) Înșelăciune la împărțirea prăzii între doi hoți ◊ Loc.vb. A face zulă = a) a înșela (tovarășul de hoție); b) a fura. • /<tc. zula.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Etimologice
zulă s. f. – În expresia a face zulă, a fura. Origine necunoscută. Este cuvînt de Arg., ca și der. zuli, vb. (a fura). Chiar dacă semantismul este obscur, cum se întîmplă adesea cu metaforele argotice, este posibil să fie vorba de același cuvînt zulie „gelozie”, v. aici; uneori acesta apare (de ex. la Gane) cu forma zulă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZULĂ s. f. (Argou) În expr. A face zulă = A fura. (etim. controv., posib. din zulie)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Argou
zulă, zule s. f. furt, hoție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a da cu jula / cu racu’ / cu zula expr. a fura.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a face zulă expr. (intl., înv.) a-și înșela complicele la împărțirea prăzii.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zuleală, zuleli s. f. v. zulă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F999) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |