8 definiții pentru zulă

Explicative DEX

zu sf [At: BUL. FIL. 204 / Pl: ? / E: tc zula] (Arg) 1 Înșelăciune la împărțeala prăzii între doi hoți. 2 (Îe) A face ~ A-și înșela tovarășul de hoție la împărțirea prăzii. 3 (Îe) A face ~ A fura (1).

zu s.f. (arg.) Înșelăciune la împărțirea prăzii între doi hoți ◊ Loc.vb. A face zulă = a) a înșela (tovarășul de hoție); b) a fura. • /<tc. zula.

Etimologice

zu s. f. – În expresia a face zulă, a fura. Origine necunoscută. Este cuvînt de Arg., ca și der. zuli, vb. (a fura). Chiar dacă semantismul este obscur, cum se întîmplă adesea cu metaforele argotice, este posibil să fie vorba de același cuvînt zulie „gelozie”, v. aici; uneori acesta apare (de ex. la Gane) cu forma zulă.

ZU s. f. (Argou) În expr. A face zulă = A fura. (etim. controv., posib. din zulie)

Argou

zulă, zule s. f. furt, hoție.

a da cu jula / cu racu’ / cu zula expr. a fura.

a face zulă expr. (intl., înv.) a-și înșela complicele la împărțirea prăzii.

zuleală, zuleli s. f. v. zulă.

Intrare: zulă
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zu
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zulea
  • zuleala
plural
  • zuleli
  • zulelile
genitiv-dativ singular
  • zuleli
  • zulelii
plural
  • zuleli
  • zulelilor
vocativ singular
plural