zorobi, zorobesc, (zorobdi, zorobghi), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A se frământa, a se preocupa. 2. A câștiga, a dobândi, a agonisi (Lenghel, 1979). A lucra pentru existența zilnică (Papahagi, 1925): „Ș-ai gândit noapte și zi / Cum îi putea zorobi / Să-ți poți crește coconii” (Brediceanu, 1957: 166; Strâmtura). (Maram.). – Din ucr. zarobyty (Candrea, cf. DER; MDA).