ZNAMĂN s. n. (Mold., Trans. SV) Semn, piatră de mormînt. A: Care piatră ș-au pusu-o pre mormînt în loc de znamăn. DOSOFTEI, VS. C: Că-i puseși pre ei ca un zneamăn. PS. 1651, 51^v. ♦ (Mold.) Monument. Sosim la un znamăn, stîlp de piatră cu cămară, și scriia în țărcălam: "Acest stîlp au rădicat Alexandru, împăratul machedonilor, cînd au gonit pre Darie persul. DOSOFTEI, VS. Variante: zneamăn (PS. 1651, 51^v). Etimologie: scr. znamen.