ZMĂCINARE, zmăcinări, s. f. Faptul de a se zmăcina; frămîntare, zbucium, zguduire. În această zmăcinare... Constantin nu simțea nicidecum greutatea ideii că Frusina este femeia lui frati-său. GALACTION, O. I 140. A fost o zmăcinare a sufletului, dulce și dureroasă, o exaltare a simțirii, îngrozitoare și delicioasă. CARAGIALE, O. I 299. Coloniile romane... au împărtășit, mai adesea, atît mărimile cît și zmăcinările imperiului. ODOBESCU, S. I 219.