zmac, interj. care arată răpezirea la ceva: copiiĭ zmac la mere! (rudă cu zmîc). V. amandea.

zmîc interj., s.n. v. smîc.

zmîc interj. (rudă cu zmac, cu bg. smŭkvam, ĭaŭ, apuc, cu rut. pol. smyk, zmîc, și cu rom. zmuncesc). Zmac: copiiĭ zmîc la mere! S. n., pl. urĭ. Mold. Sfîrlează cu resort pe care o fac băĭețiĭ și o aruncă în barba Jidanilor ca s’o încîlcească.

ZMAC interj. (Var.) Smîc. (cf. smîc)

ZMÎC interj. (Var.) Smîc. (cf. smîc)

zmâc, s.n. – v. smâc („cursă pentru animale”).