zmîc interj., s.n. v. smîc.

zmîc interj. (rudă cu zmac, cu bg. smŭkvam, ĭaŭ, apuc, cu rut. pol. smyk, zmîc, și cu rom. zmuncesc). Zmac: copiiĭ zmîc la mere! S. n., pl. urĭ. Mold. Sfîrlează cu resort pe care o fac băĭețiĭ și o aruncă în barba Jidanilor ca s’o încîlcească.

ZMÎC interj. (Var.) Smîc. (cf. smîc)

zmâc, s.n. v. smâc.

zmâc, s.n. – v. smâc („cursă pentru animale”).