zlamac sn [At: ARHIVA, XXIV, 73 / V: ~mog, zlăm~, sl~ / Pl: ~ace / E: ns cf bg сламка] (Mol) 1 Gunoi format dintr-un amestec de paie, strujeni, frunze de porumb etc. 2 (Îlv) A face (pe cineva) zlăm~ A bate foarte tare (pe cineva). 3 (Îlv) A cădea zlăm~ A cădea frânt de oboseală. 4 (Reg; îf zlămac) Carnea din mâncare, făcută terci. 5 (Reg; îf zlamog) Noroi¹.

zlamac s.n. v. slamac.

ZLAMÁC s. m. (Mold.) Amestec din frunze de porumb, strujeni și paie. ◊ Expr. A face (pe cineva) zlamac = a zdrobi (pe cineva). Ce să-l apăr? Au năvălit pescarii cu băbăicile și l-au făcut zlamac. SADOVEANU, P. M. 118.

ZLAMÁC s. m. (Reg.) Amestec din frunze de porumb, strujeni și paie. ◊ Expr. A face (pe cineva) zlamac = a zdrobi (pe cineva). – Comp. pol. złamec.

zlamác, V. slamac.

slamac sn [At: ARHIVA, XXIV, 73 / V: (reg) zl~ / Pl: ~ace / E: ns cf srb slamca] 1 (Mol) Gunoi dintr-un amestec de paie, strujeni, frunze de porumb etc. 2 (Mol; îe) A face (pe cineva) ~ A bate zdravăn (pe cineva).

zlamog sn vz zlamac

zlămac sn vz zlamac

zlămac s.n. v. slamac.

slamác și zlamác n., pl. e (bg. sîrb. slamak, păĭș, d. slama, păĭ). Est. Gunoĭ format din paĭe, cocenĭ, frunze, pene ș. a. (rev. I. Crg. 3,346). Fig. Iron. A face pe cineva slamac, a-l bate răŭ, a-l face ferfeniță (Arh. 1905, 6).

ZLAMÁC, zlamáce, s. n. ~ (din bg., sb. slamak < sl. slama = paie)

SLAMÁC, slamáce, s. n. (Var.) Zlamac. (cf. zlamac)

slamác (-ce), s. n. – (Mold.) Paie putrezite. – Var. zlamac. Bg., sb. slamak (Scriban), din sl. slama „paie”. De aici slaniță, s. f. (rogojină, împletitură de paie pentru a usca fructe), probabil în loc de *slamiță (după Scriban, în loc de sladniță). Legătura acestor cuvinte cu ceh. zlamati, pol. zlamać „a face bucăți” (Tiktin) este dubioasă.