zitie [At: CIHAC, II, 345 / V: zăt~, zâtea, zât~^[1] / Pl: ~ii / E: ucr, rs жито] 1 (Mol) Tărâță măruntă de grâu folosită în diferite preparate culinare. 2 (Mol) Turtă sau prescură făcută din zitie (1). 3 (Reg; îf zât~) Făină fină, obținută după ce a fost cernută de două ori. corectat(ă)

zítie f. (ngr. zitia, cerere, ca litie, d. liti, rugăcĭune, adică „dar luĭ D-zeŭ cînd cer ceva”). Mold. Tărîță de grîŭ maĭ măruntă rămasă din al doilea cernut. (Se întrebuințează și la facerea brăgiĭ și a turtelor p. copiĭ). Turtă saŭ prescură din această tărîță. – Pop. zîtie și zătie. V. prescură.

zătie sf vz zitie

zâtea sf vz zitie

zâtie sf vz zitie

zătie, V. zitie.

zîtie, V. zitie.

zitie (-ii), s. f. – 1. Făină măcinată mare. – 2. Pîine care se dă de pomană făcută cu făină groasă. – Var. zîtie, zătie. Ngr. ζίτια „cerere” (Scriban). În Mold.

ZITIE, zitii, s. f. (Mold.) 1. Tărîță. 2. Pîine de tărîțe. (din ngr. zítia = cerere)

ZĂTIE, zătii, s. f. (Mold., Var.) Zitie.

ZÎTIE, zîtii, s. f. (Mold., Var.) Zitie.