zirconiu s.n. (chim.) Element chimic, metal tranzițional, de culoare albă-cenușie, greu fuzibil, cu rezistență mecanică ridicată, folosit la fabricarea recipientelor rezistente la temperaturi înalte, a unor oțeluri speciale, dure, la construirea reactoarelor nucleare, ca material refractar sub formă de dioxid de zirconiu etc. (Zr). • /<fr. zirconium; cf. lat. șt Zirconium.