zincografie s.f. (tipogr.) 1 Procedeu de tipar înalt pentru ilustrații liniare în tonuri și semitonuri, în care se folosesc clișee obținute prin fotografiere și gravare pe plăci de zinc (uneori de cupru, alamă, oțel etc.). 2 Atelier în care se execută clișee prin zincografie. 3 Reproducere, ilustrație executată prin zincografie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. zincographie; cf. fr. zinc „zinc”, gr. γράφω „a scrie”.