Definiția cu ID-ul 953930:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zimbru, zimbri, (zâmbru), s.m. – (dial.; zool.) Bour, bizon (Bison bonasus). Termen atestat în toponime: Dealul Zâmbrului (Săcel), Valea Zâmbrilor (Libotin), Dosu Zâmbriței (Lăpușu Românesc), Izvoru Zâmbrului (Groșii Țibleșului). ♦ Animal legendar vânat de voievodul maramureșean Dragoș, descălecătorul Moldovei. Termenul apare în toate cronicile (Letopisețul de la Bistrița, Cronica sârbo-moldavă de la Neamț, Cronica Anonimă) până la V. Ureche: „Venit-au Dragoș voievod din Maramureș, de la Țara Ungurească, la vânat după un zimbru și domni 2 ani”. Dragoș „și-a făcut pecete domnească pentru toată țara cu cap de zimbru” (Cronica Anonimă). Prima pecete a Sighetului pe care era reprezentat un zimbru datează din 3 oct. 1383 (Tomi, 2005: 34). – Din vsl. zonbrǔ (> dzimbru, rom. mediev.) (Scriban, DLRM, DEX).