zicere s.f. 1 Ceea ce se exprimă prin cuvinte; comunicare, exprimare, formulare; ceea ce zice cineva la un moment dat; ext. rostire; cuvîntare. Dacă gîndul era certăreț și jucăuș, zicerea era de o nespusă duioșie (CA. PETR.). 2 (înv., pop.) Cuvînt; termen. El nu înțelege că zicerea „ciocoi” este sinonimă cu... „bogat” (FIL.). 3 (înv.) Afirmație, mărturie. Un om... este dator a-și sprijini zicerea cu dovezi (RUSSO). 4 Expresie, zicătoare, zicală. Ca și în amintiri, fondul de proverbe și ziceri intercalate în povești este enorm (PER.). • pl. -i. /v. zice.