ZGÎRIETOR, -OARE, zgîrietori, -oare, adj. (Rar, despre sunete, glas etc.) Care produce o impresie auditivă neplăcută; strident. Sirena locomotivei, agitată des și prelung, avea un sunet zgîrietor, ca țipătul cucuvelei. REBREANU, R. II 217. Glasul acesta zgîrietor risipi încurcătura oamenilor. id. ib. I 134. ◊ (Substantivat, în expr.) Zgîrietor de hîrtie, se spune, depreciativ, scriitorilor fără valoare. Este ridicol a se judeca valoarea unei poezii de cel dintîi zgîrietor de hîrtie. MACEDONSKI, O. IV 76.