zgîndări vb. IV. tr. 1 (compl. indică răni, bube etc.) A irita rupînd, scărpinînd, rîcîind. ♦ Fig. A răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. Se simțeau cu toții îndemnați să zgîndăre asemenea amintiri scumpe sufletului fiecăruia (GALAN). 2 (compl. indică focul, cărbunii, jarul etc) A mișca (cu un instrument) pentru a face să se învioreze, să ardă mai bine; a răscoli. Zgîndăre cenușa absent (CA. PETR.). 3 Fig. A aduce într-o stare de enervare; a ațîța, a întărîtă, a sîcîi. Mie ce-mi zgîndărea curiozitatea era altceva, tocmai ce scăpase tuturor celorlalți din vedere (M. I. CAR.). 4 (compl. indică coardele unor instrumente muzicale) A face să vibreze (nearmonios). ♦ Ext. A cînta (prost) la un instrument cu coarde. • prez.ind. -esc. /etimol. nec.