zgură s.f. 1 Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ◊ Lînă de zgură v. lînă. Trombă de zgură v. trompă. Vată de zgură v. vată. ♦ Funingine. 2 Reziduu rezultat în procesul de extragere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, din reziduuri nearse etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3 Cenușă întărită (provenită din lucruri arse). Pe acolo s-au găsit în vechime săgeți... topoare de piatră, cărămizi și zgură (ODOB.). ♦ Gener. Cenușă. Focul se făcuse zgură în sobă (EMIN.). ◊ Fig. În spaima instinctivă de moarte, sufletul ei se scuturase de toată zgura de deasupra și rămăsese gol (AGÂR.). ♦ Lavă întărită. • pl. -i. /cuv. autoh.; cf. alb. zgiirë.