16 definiții pentru zgrunț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGRUNȚ, zgrunțuri, s. n. Bucățică dintr-o materie tare și farâmicioasă; grunz. [Var.: zgrúnțur s. m.] – Pref. z- + grunț.[1] modificată

  1. În original s. m. Varianta zgrunțur nu are intrare. — gall

zgrunț [At: DDRF / V: ~ur sn, ~nde sf ~ntar sm, ~nz, ~rond, ~ronț, zgunz sn / S și: sg~ / Pl: ~uri sn / E: z- + grunț] (Reg) 1 sn Zgrăbunță (1). 2 sn (Trs) Bucată de pâine uscată. 3 i Cuvânt care imită zgomotul produs de un obiect care se sparge.

zgrunț s.n. Bucățică dintr-o materie tare și fărî-micioasă; grunz. Rămase întins..., cu obrazul gras, imberb, lipit de zgrunțurii de pămînt ai drumului (PRED.). • pl. -uri. și zgrunțur s.n. /z- + grunț.

grunț, zgrunț și grunz n., pl. urĭ (vgerm. gruzzi, ngerm. grütze, grunț, grăunte, grand, nisip; vsl. gruda, glodurĭ, noroĭ brăzdat de roate și uscat orĭ înghețat; litv. grúdas, grăunte, gródas, glodurĭ, lat. grando, grindină, alb. grudă, ung. göröngy, bulgăre. Bern. 1, 357; Wld. grando și rudus. V. grăunte, glonț, gresie, grind, glod și îngrunzesc). Grăunte, gránul, sfărmătură (de sare nedisolvată în mîncare, de cafea nerîșnită bine în infuziunea de cafea ș. a.). Pl. Asperitățĭ („glodurĭ”) pe o suprafață (pînză, părete, drum): omătu muĭat începea să înghețe ĭar în grunzurĭ aspre (Sadov. VR. 1911, 7, 6). Încrețitură la marginea opinciĭ: a face grunzurĭ opinciĭ. Loc pilit pe fer ca să se prindă maĭ bine cositoru saŭ alt metal lipit. – În Munt. pl. m. grunjĭ, asperitățĭ, glodurĭ: nu călca pin grunjĭ! V. scrunțar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgrunț (reg.) s. n. pl. zgrúnțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGRUNȚ s. v. bulgăre, drob, grunz.

Intrare: zgrunț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgru
  • zgrunțul
  • zgrunțu‑
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurile
genitiv-dativ singular
  • zgru
  • zgrunțului
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgrunț

etimologie:

  • Prefix z- + grunț.
    surse: DEX '09