ZGRIPȚOROI, zgripțoroi, s. m. (Și în forma zgripțuroi) Zgripțor (3). Un zgripțuroi d-ăla, de-și gonește neamurile să nu se mai înfrupte nimeni din talerul lui. PETRESCU, C. V. 292. După ce, prin asuprire, Stoarceți ca proprietari, Veniți iar, ca stăpînire, Născociți la biruri mari, Ș-apoi v-așezați pe jețe, Jefuind ca dregători! – Zgripțoroi cu-ntreite fețe, Jupuiți pe muncitori. BOLLIAC, O. 203. – Variantă: zgripțuroi s. m.