ZGAIBĂ, zgaibe, s. f. ~ 4. (Cuvînt de ocară) Drac. (din lat. scăbĕre = a se scărpina, cf. alb. zgebë = rîie, it. scabbia = rîie; în privința formei, cf. habeat > aibă; etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pleacă de la sensul de rîie propriu lui scabies; dar se poate presupune că etimonul lat. păstra de asemenea înțelesul său etimologic, de mîncărime, ceea ce provoacă scărpinatul, sens ce corespunde cuv. rom.)