zencuire s.f. 1 (tăb.) Operație în procesul de tăbăcire vegetală, care constă în menținerea pieilor, așezate în straturi orizontale, în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți mai concentrate decît cele folosite la pretăbăcire. 2 (tehn.) Operație de executare a unei fațete oblice la muchiile unei piese sau la extremitatea unui aliaj, în scopul ușurării montajului și al înlăturării marginilor ascuțite ale piesei. • pl. -i. /<germ. Senkung.