zdupăitură sf [At: CĂLINESCU, O. I, 59 / Pl: ~ri / E: zdupăi + -itură] (Pop) 1-2 Zdupăială (1-2). 3 (Ccr) Zgomot produs de mersul greoi, apăsat și într-un ritm alert (sau de o săritură, de o lovitură etc.).

zdupăitură s.f. Faptul de a zdupăi. ♦ Concr. Zgomot caracteristic produs de mersul greoi, apăsat și repede, de o săritură, de o lovitură etc. • sil. -pă-i-. pl. -i. /zdupăi + -tură.