ZDRĂNGĂNEL, zdrăngănei, s. m. (Mai ales la pl.) Clopoțel mic și rotund; zurgălău. (Atestat în forma zdrîngănel) S-a-ntins poporul adunat, Să joace-n drum după tilinci: Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrîngăneii la opinci, Ca-n port de sat. COȘBUC, P. I 57. – Variantă: zdrîngănel s. m.