zbîrcit, -ă adj. (despre piele, ext., despre oameni sau despre părți ale corpului) Care are zbîrcituri, cute, riduri. Era o bătrînică cu obrajii zbîrciți și căzuți (AGÂR.). ◊ Expr. (fam.) A fi cheag zbîrcit, se spune despre un om bătrîn, lipsit de puteri. ◊ Analog. Strugurii erau cam zbîrciți. • pl. -ți, -te. /v. zbîrci².