ZBATERE, zbateri, s. f. Acțiunea de a (se) zbate și rezultatul ei. 1. Mișcare bruscă și repetată; zvîcnire continuă; palpitație. Sufla greu... Se odihnea, așteptînd să i se aline zbaterea coastelor. DUMITRIU, B. F. 99. ◊ Fig. Cuțitul sclipi în zbaterea altui fulger și se împlîntă adînc în spatele argatului. MIHALE, O. 508. 2. Fig. Zbucium, frămîntare. Priveam în jos talazurile orașului De oameni, de lumini ce se roteau, De umbre fîlfîind, de zbateri mute. JEBELEANU, C. 27. Îi fu milă de soarta tutulor. Și de soarta copiilor care se vor naște acolo, să înceapă iarăși și iarăși zbaterea deșartă. C. PETRESCU, Î. II 158. 3. Învolburare, clocot (al apei). Cînd ne-apropiem, vedem zbaterea năprasnică a puhoiului. SADOVEANU, O. VIII 202. E noapte-n văzduhuri; și rară E zbaterea apei, cînd valul Atinge cu aripa-i malul. COȘBUC, P. II 28.