zbalț sn [At: DAMÉ, T. 175 / S și: sb~ / Pl: ~uri / E: ns cf balț] (Reg) 1 Verigă de metal la joagăr. 2 Verigă de metal la capătul unei frânghii, care servește la fixarea acesteia. 3 Despicătură la mijlocul desagilor, care servește pentru a reuni sforile de legătură ale acestora, în vederea fixării lor.

zbalț s.n. (reg.) Verigă de metal la capătul unei frînghii, care servește la fixarea acesteia. • pl. -uri. /cf. balț.

zbalț n., pl. urĭ (din balț. V. zbanț). Unde? Balț, laț format cu o verigă.

sbalț n. ochiu de fier la o funie: sbalțul calului. [V. balț].

ZBALȚ, zbalțuri, s. n. Cerc, inel, verigă de fier sau de metal, manșon (2), v. zbanț¹. (din zbilț, cu o posib. influență vocalică din balț)