zaplăt sn [At: DAMÉ, T. 89 / V: ~let / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Scândură fasonată care alcătuiește fundul butoiului. 2 Gaură pătrată făcută în fundul butoiului, astupată cu tinichea prinsă cu șuruburi. 3 Capac cu care se închide etanș butoiul după ce a fermentat mustul. 4 Capac (cu care se acoperă deschizătura prin care se pătrunde în pod). corectat(ă)

zaplet sn vz zaplăt